Vulpea ta nu a ales la intamplare. Dar pierzi din vedere esentialul. Nu capacitatea de a alege a vulpii trebuie laudata. Ci calitatile “Micului Print”. El este cel care gaseste vulpea. De ce nu poate sa hotarasca si ce va urma, nu stiu.

Cam tot ce ne face inima sa bata are legatura cu iubirea.

Alexandra, si eu imi propun la fel. Aproape reusesc.

Je, e suficient Multumesc.

Anemone, pentru ca nu era vulpea “ta”, se pare. Era o vulpe oarecare. Doar ca…de teama ca vom ramane singuri, incercam disperati sa devenim dresori de vulpi straine.

Daniel, tu ai dreptate, in fiecare relatie suntem tot “noi”, cu acelasi fel de a simti, de a darui, cu aceleasi asteptari… Dar eu tot sper ca, poate, daca nu greselile, macar experienta anterioara ne va face mai prudenti, mai intelepti, ferindu-ne de acelasi tip de final. Ferindu-ne sa ne amagim singuri si sa dam vina pe altii, asa cum spuneai. Inca nu am reusit sa testez suficient aceasta teorie, mai incerc Gasirea partenerului “corect” necesita multa tenacitate si, din lipsa de timp, eliminarea rapida a “necorespunzatorilor”. Cred ca unii dintre noi nu sunt pregatiti pentru un astfel de efort, pentru atata cautare.
Ideea e sa simta ambii ca poate sa mearga. Atunci da, povestile exista.

Andreea, mersi pentru vizita, succes!

Vulpea facea regulile intr-adevar, Justine, si tot ea era, in carte, cea care dorea sa-si pregateasca inima pentru fericire. Eu am facut greseala sa scriu un rol de vulpe pentru cineva care nici macar nu facea parte din povestea mea, si pentru care as fi vrut sa fiu Micul Print. Nereusind, m-am gandit ca, in viitor, e mai usor sa fiu vulpe.

Iti multumesc ca m-ai citit si in forma tiparita, Adriana Da, si pe mine cartea si oamenii pe care i-am intalnit in primavara, cu ocazia lansarii, m-au facut sa ma simt mai putin singura. Pe unii am avut norocul sa-i cunosc in realitate. Daca vrei sa “povestim” o cafea impreuna si sa-ti scriu ceva pe carte, special pentru tine, sper sa gasim o zi rupta de cele nebune si incarcate. Mailul meu e anda@revistatango.ro.

Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa gasesc intr-o carte oarecare, sau intr-un film, exact mesajul de care aveam nevoie in acel moment, Dorulet. Fie nimic nu e intalmplator, fie e subconstientul cel care ne ghideaza spre raspunsuri. Dar…nu cred ca eu am putut sa fac atat de mult pentru tine…desi as fi fericita sa fie asa. Nu mai stiu unde am citit o cugetare interesanta: “Timpul vindeca orice durere. Si ce nu reuseste sa vindece, ingroapa.” La un moment dat, durerea trece. Dar in procesul de vindecare…mereu avem nevoie de ajutor.
Povestea balerinei recunosc ca e una dintre primele scrise, acum vreo 2 ani. Cumva, redevin actuale Ce se va intampla oare dupa ce voi fi spus toate povestile? Va insemna ca sunt fericita?