Comments on: Veşminte pentru vise

By: Anda

Anda — Thu, 10 Dec 2009 06:36:39 +0000

Miki, de multa vreme caut o doamna zisa Nelie si un consultant pentru vise vestimentare! Impreuna, vom crea rochia rosie perfecta pentru toate povestile de dragoste!

By: Mikidos

Mikidos — Wed, 09 Dec 2009 19:31:20 +0000

Draga mea, cand visezi asa o rochie trebuie sa iti iei inima in dinti si sa TI-O FACI! Mergi si alegi materialul, il atingi de obraz sa ii simti textura, sa vezi daca esti una cu el. Apoi cumperi metri multi, sa fie! Magia nu se masoara si nu are pret! Ajungi acasa cu uriasul sul de material si inchizi ochi sau deschizi o pagina de net, regasesti visul, ii dai print apoi ma suni si mergem la o doamna zisa Nelie care o sa faca ceva din visul tau sau ne va trimite la niste maini iscusite! O rochie superba ROSIE nu strica nimanui. Si dragostea..cica vine si ea! Nu stiu cand, caci a mea a venit si s-a carat inainte sa ma prind, dar deh..eu nu am rochie rosie..INCA!
Te imbratisez cu drag si te iubesc mult. Cu tot cu rochia ta rosie care va sa vie:)

By: Anda

Anda — Mon, 07 Dec 2009 23:01:24 +0000

Uite la cine se ascundea sifonierul in culorile curcubeului! Eu n-am atat de multe rochii, dar perseverz…Si…daca esti micuta si slabuta, inseamna ca iti vine bine orice!
Cat despre fostul tau iubit, avea nevoie de ochelari si era si daltonist, mai mult ca sigur.

By: Anemone

Anemone — Mon, 07 Dec 2009 15:00:31 +0000

Eu port rochii…imi plac, exagerat de mult…albe, negre,rosii, galbene, roz, verzi, lila, albastre, bleu, nici lungi nici scurte…ma bucur de curcubeu si, prin asta, de viata din mine.
Sunt micuta si slabuta, nu seman cu niciunul din personajele din pozele postate de Anda, dar…iubesc rochiile. In vremea comoditatii, a blugilor si a balerinilor, eu sfidez o comunitate intreaga(ma refer la colegii care vad curcubeul in fiecare zi ). Nici macar frigul si iarna nu imi rapesc aceasta placere a culorilor, si nici iubitul care mi-a intors spatele, dupa ani lumina de vise si planuri… Iar rochia rosie este sub cel putin zece forme in sifonierul meu.Blugi am doar o pereche, aproape neimbracati.

By: Anda

Anda — Mon, 07 Dec 2009 14:21:22 +0000

Blanca, cine stie…om trai si om vedea…ceva tot voi povesti eu, indiferent de turnura pe care o vor lua evenimentele din viata mea…

Cumpariluzii, welcome back! Nu-i asa ca nu ti se mai pare atat de rau acum sa dai cu capul de zid, din cand in cand? This is the life…

By: Cumpariluzii

Cumpariluzii — Mon, 07 Dec 2009 12:32:55 +0000

“obositi si plini de sechele de tot felul, dornici doar sa-si innoade singuratatile ”

Am primit lovitura direct in figura… daca asta e iesirea din labirint cred ca nu mai vreau

Cumpariluzii

By: Blanca

Blanca — Mon, 07 Dec 2009 10:14:34 +0000

Anda si eu gandeam ca tine si ” viata m-a contrazis ” , va veni si ziua cand ne vei povesti, eu stiu asta pentru ca am trait ceea ce spui tu…

By: Anda

Anda — Sun, 06 Dec 2009 22:54:38 +0000

Alexandra, niste pantofi precum cei din “Vrajitorul din Oz” mi-ar fi de mare folos acum, sa pot pluti rapid oriunde imi doresc…m-as opri sa iau o cina (foarte tarzie), cu multe branzeturi si fois gras, la un restaurant care (se pare ca) e in varful Turnului Eiffel…

Anomis, cred ca povestile pe care le ghicesti a fi speciale dau peste tine orice tinuta ai purta…cea mai frumoasa mi s-a intamplat mie in blugi, adidasi si un tricou portocaliu cam lalau…N-am fost Cenusareasa la bal decat de foarte putine ori (prea des ar fi devnit banal), dar parca mi-e dor…
Incearca un zambet mai larg de o esarfa, cat o tinuta intreaga! Vesmintele sunt personaje intotdeauna…

Ceea ce imi colorezi tu acolo, Blanca, e un cadru ideal…in care atat mirele cat si mireasa sunt tineri si la inceput de drum, nu obositi si plini de sechele de tot felul, dornici doar sa-si innoade singuratatile (cum vad eu ca s-ar intampla in cel mai fericit caz, cu mine). Din toate magazinele de rochii de mireasa imi plac aproape toate…dar niciodata nu m-am vazut imbracata cu una…Poate viata ma va contrazice, cine stie…

By: Blanca

Blanca — Sun, 06 Dec 2009 10:18:59 +0000

Dar despre Rochia alba de mireasa ce zici Anda?
In ziua care o vei purta , vei simti ca iubirea ta de acum incolo e binecuvantata, voi sunteti unul si treceti prin viata mana in mana si cu zambet inflorit pe buze. Asa va fi, draga Anda si tu ai sa ne povestesti

By: Anomis

Anomis — Sun, 06 Dec 2009 07:10:10 +0000

Exceptand copilaria, cand rochiile (invariabil si inevitabil roz sau bleu) imi erau alese de mama, am purtat rochie o singura data – la nunta celei mai bune prietene. O rochie neagra, lunga, care nu avea, poate, indrazneala lui Scarlett, nici eleganta Sabrinei, dar care pe mine mi se parea ca ma invaluie frumos…
Am avut mereu senzatia ca un astfel de vesmant este el insusi “personaj” de poveste si am indraznit, iata, mult prea rar, sa ma simt sau sa-mi revendic dreptul de a fi Cenusareasa de bal. Sifonierul meu de pantaloni si sacouri, tricouri si jeansi, este plin de negru, maro, gri sau albastru inchis. Insorite sunt doar esarfele, prin care imi revendic dreptul la zambet. Insa dreptul la poveste ramane in zecile de rochii pe care nu le-am cumparat inca, dar care stiu ca asteapta sa fie transcrise fiecare in capitolele propriei-mi povesti…cand voi avea sansa sau curajul sa o incep.