Vis de iarnă
Cred că e momentul să facem o plimbare, tu şi cu mine. Cine eşti, Moş Crăciun? Da. Minţi. Eşti un om obişnuit. Unde e costumul roşu, cum se face că eşti suplu? Ai văzut prea multe filme. Ia ceva gros pe tine, o să ieşim. Nu vreau, e frig. Rezişti.
Ce vrei? Tu ce vrei? La urma-urmei, sunt Moşul. Te deranjează dacă îmi aprind o ţigară? N-ai decât. Cum m-ai găsit? M-am mutat de 12 ori. De data asta, e numele tău pe uşă. Aha. O să-l scot. Te ascult. N-am nimic de cerut. Nu zău. Mai gândeşte-te. E one time only. Întâlnirea cu tine? Da. Prostii. Am primit ce am vrut. Întotdeauna. Am fost mereu cuminte şi mi-am dorit lucruri normale. Şi le-am primit. Pe toate, mereu. Lucruri care se pot cumpăra cu bani. Ce vrei să spui? Tot ce ţi-ai dorit şi ai primit. Au fost întotdeauna lucruri care se puteau cumpăra cu bani, din ce în ce mai mulţi. Şi vrei să zici că nu merit? Nu. Vreau să îţi doreşti ceva cu adevărat. Vezi tu, eu nu am capacitatea de a tranzacţiona nimic. Se ocupă alţii de asta. Stai liniştită, o să găseşti un laptop sub brad exact cum voiai. Asta e tot? Da. Eşti sigură? Aş mai vrea un ceas. Unul atât de scump încât să se creadă că e fals. Şi 100 de parfumuri. Astea ţi le iei singură. Nu? Ba da. Atunci? Nu înţeleg ce vrei. Să îţi doreşti ceva. Ca pe vremea când nu îţi erai autosuficientă. N-am foarte mult timp. Trebuie să fiu peste tot, nu ştii? Te ascult.
Bine, atunci. Vreau…vreau să ningă în Ajun, aşa cum se întâmpla, nu ştiu cum, întotdeauna, când eram copil, şi să nu mă mai gândesc că o să-mi stric cizmele sau că mi se va deranja coafura. Să ningă zdravăn şi să fie totul alb dimineaţa. Să mă trezească cele două birmaneze (care, în mod cu totul sărbătoresc, vor avea voie în pat) şi să mai dorm puţin ascultându-le torsul şi simţindu-le blăniţele calde. Vreau să-mi îngheţe mâinile împodobind afară un pom cu ornamente uitate de decenii prin cutii, grele şi ruginite şi cu poveste (lăsând cu grijă loc pentru nişte pachete rezonabile). Vreau să miroasă a sarmale şi a alte mâncăruri pentru oameni normali, chiar dacă nici nu le gust. Vreau să o aştept pe mama să aducă de la buna patru feluri de cozonac: cu nucă exagerat de multă, cu nucă mai puţină (deci mai crescut), cu rahat şi cu mac. Muuult mac. Pentru mine. Să mă tot frământ că nu va ajunge suficient de repede ca să-i încep pe toţi aşa, încă fierbinţi. Vreau să fie plină casa de cărţi cu semne colorate în ele, iar eu să alerg de la una la alta şi să fiu mereu cu cerneală pe nas, ca în vremea când tiparul nu era uscat complet, iar eu îl inhalam cu poftă (avea iz de poveste nouă). Când revistele lucioase în care încă nu semnasem nimic vorbeau despre locuri pe care abia reuşeam să le găsesc pe hartă, despre magazine în care nu intrasem vreodată şi despre oameni care trăiau în cutia televizorului unde, nu-i aşa, credeam că nu voi ajunge niciodată. Vreau să mă sune prietenii pe telefonul fix, să stabilim de câteva ori locul de întâlnire şi ora, eu să fiu punctuală şi ei nu, să ne certăm aşa cum doar noi ştim, pentru a o lua de la capăt a doua zi. Cum se întâmpla în zilele când nu eram căsătoriţi sau cu copii şi nu “trebuia” să facem nimic din ceea ce nu voiam. Să ies afară în tricou ca să ciocnesc un pahar de şampanie, să răcesc şi să mă doară gâtul. Şi să nu mă grăbesc să mă fac bine. O vreme, să nu mă mai grăbesc nicăieri. Să fie timp.
Ai terminat ţigara? Da. Crezi că poţi face ceva? Nu pot da timpul înapoi. Fac ce se poate. Restul ţine de tine. Asta-i tot? Nu. Ce mai e? Aş vrea să scriu poveşti care să facă inimi să bată mai tare, aş vrea să nu-mi mai tremure vocea când se aprinde becul roşu în faţă, aş vrea să găsesc parfumul de iarnă desăvârşit, într-o sticlă de un albastru-închis, aproape negru, să fie tare şi sofisticat, aşa cum eu nu mă pricep să fiu. O să caut. Şi…aş mai vrea să mă oglindesc din când în cînd în nişte ochi care nu ştiu nici acum cu siguranţă ce culoare au. Mai vedem. Oricât de rar. Mai vedem.
Vii şi la anul? Trăieşte prezentul, până atunci.
December 22nd, 2009 at 1:13 pm
” Traieste prezentul….” … ar trebui sa fie noul tau statement pe anul ce vine….
Cumpariluzii
December 22nd, 2009 at 2:18 pm
Am primit o urare de sarbatori…,,iti doresc ceea ce iti doresti si tu !”Cum s-ar putea asa ceva cand exista un non sens intre ce-mi doresc si ceea ce am curaj sa gandesc ca-mi doresc ?Apoi am gasit un parfum aparte , sofisticat, intr-o sticluta mov inchis cu un nume predestinat pe care l-am folosit cu indarjire pana la jumatatea flaconului.Si-am renuntat si de data asta.Pentru ca exista amintiri olfactive,care te ravasesc tocmai pentru ca tin de alte timpuri.Si-ar fii un sacrilegiu sa icerci sa para ca te poti intoarce acolo,acum cand esti un alt om.Si-mi doresc si eu ceva ce nu pot cumpara cu bani!Sunt prea pretentioasa ?
December 22nd, 2009 at 2:32 pm
E o urare buna asta…teoretic, cine altcineva ar putea sti mai bine decat noi insine ce ne dorim? Sau…daca nici noi nu stim, cum am putea cauta si gasi ceea ce ne-ar face fericiti? Cred ca urarea se referea la ceea ce vrea inima ta, aparte de curajul verbalizarii.
Nimic nu te poate intoarce in timp sau proiecta intr-o anume stare asa cum o face un parfum. De unele ma feresc, pe unele le caut uneori, de altele nu ma despart niciodata. Si cel potrivit, splendid, ravasitor e intotdeauna cel netestat inca. Cu iz de viitor.
Macar la nivelul dorintelor sa fim pretentiosi, egoisti, exagerat de exigenti…
December 22nd, 2009 at 5:34 pm
Interesanta ideea cu traitul prezentului…Pare ca uneori uit de el…ma gandesc cum o sa imi rezolv o multime de treburi, cum sa alerg printre toate, uitand ca ajunge zilei necazul ei.
December 22nd, 2009 at 6:30 pm
Je, daca oricum nu mai putem recupera trecutul, macar sa nu pierdem prezentul. Asta putem face, nu-i asa?
December 23rd, 2009 at 11:55 am
Ma intorc si spun ca e o urae oarecum indrazneata cand vine din partea celui care tocmai ti-a anulat dorinta inainte de a avea curajul s-o constientizezi.Aici e nonsensul ei.Cum sa mai spun acum,,All i want for christmas is you !” Cat despre parfumuri Anda ,as vorbi o zi intreaga.Despre tot ce-ti evoca, despre amintiri,despre stari de spirit si subtilitati ,despre cea mai sofisticata cred eu metoda de seductie. Sau chiar de persuasiune !Dar trebuie sa fii un iubitor de arome, un fin observator de tonuri si nuante !
December 23rd, 2009 at 6:15 pm
Draga mea, te citesc mereu cu placere, esti unul din micile cadouri pe care Mosu sau viata, intamplarea ni le face din cand in cand- pentru mine la pachet cu intalnirea din Cafepedia si cartea noastra din aprilie.
Iti doresc sa ai un an 2010 mai frumos chiar decat poti tu sa scrii si sa simti. Iar tu chiar ai talent si esti o fiinta minunata!
Ma bucur ca te-am intalnit, ma bucur sa ne si revedem, in colturi de Elvetie daca ai drum sau in Bucuresti mai plini de soare ca acum…si desigur oricand pe calea asta virtuala.
Te imbratisez, Sarbatori fericite si senine!
December 23rd, 2009 at 8:10 pm
Anda, un Craciun minunat iti doresc!
December 23rd, 2009 at 8:28 pm
Esti minunata!Ai scris deja lucruri care fac inimi sa bata mai tare…Promiti sa o faci in continuare?Pentru ca eu promit sa te citesc si sa te caut zilnic aici si peste tot in viata mea!LA MULTI ANI!
December 23rd, 2009 at 9:04 pm
imi place fotografia de mai sus – desi nu recunosc locul; e in Bucuresti? pe un astfel de drum merg – pustiu, slab luminat, inghetat; atata doar ca nu ma tine nimeni de mana si trebuie sa-mi gasesc calea singura. mos craciun? nu mi-a placut niciodata – cineva care este peste tot nu este de fapt nicaieri. prezentul il traiesc in fiecare zi – si gasesc ca este un pic supraevaluat. daca-mi doresc ceva e sa se termine o data anul asta. o sa sarbatoresc moartea lui si nasterea altuia, nou nout, care e musai sa fie cel mai bun cu putinta. imi doresc un an in care sa-mi traiesc nu prezentul, ci visele. ceea ce va doresc si voua.
December 24th, 2009 at 12:19 am
Anda si restul fetelor/baietilor dragi va doresc un Craciun fericit. Si un Mos plin cu cadouri.
December 24th, 2009 at 12:33 am
E ciudat, Dorulet, cum tocmai cei despre care credem ca ne-ar putea face, macar temporar, fericiti, ne trimit sa ne urmam destinul in alta parte. Sa fie pentru ca gresim cand ne atarnam speranta de poveste frumoasa de altcineva? Sa fie atat de mare povara asteptarii noastre pentru ei? Sau…respectivii sa nu fie, pur si simplu, chiar daca ne este teama sa recunoastem, deloc ceea ce cautam noi. Ceea ce inseamna ca…iar mergem inainte? E o fraza dintr-un vechi film romanesc care mi-a ramas in minte: De ce-i mai da Dumnezeu omului fericirea, daca i-o ia inapoi?!
Corina, iti multumesc pentru toate “feliile de soare” pe care mi le trimiti de cand te cunosc. E minunat sa ai pe cineva ca tine aproape, chiar daca deocamdata doar virtual. Sper si simt ca nu va ramane doar atat, drumurile pe taramuri elvetiene sau intr-un Bucuresti luminos se mai si croiesc, daca vin dintr-o prietenie adevarata! Un Craciun linistit si cald sa ai si un An Nou plin de iubire si de implinire!
December 24th, 2009 at 12:48 am
Aerlilian, cred ca e din cauza inimilor, unele dintre ele sunt mai predispuse sa bata mai tare la povesti aproape adevarate, depanate frumos. Din scris nu prea cred ca ma voi opri, chiar daca frecventa, contextul sau tonul imi sunt decamdata neclare. La fel si dorintele. Iar scrisul…imi reflecta toate cautarile.
Juztine, fotografia de multe ori da nastere povestii, la mine, si despre nici una dintre ele nu se poate sti cu singuranta in ce masura s-a intamplat sau in ce loc. Nu, nu e de la noi, dar ar putea fi de oriunde. E plin de drumuri pustii, slab luminate, de suflete inghetate.
N-am crezut niciodata in Mos Craciun si in cadouri care apar de la sine. Dar, daca exista, cred ca poate fi peste tot in acelasi timp. Si mai cred ca, o data la un numar de ani, poate face o exceptie, aducandu-ne ceva nesperat in inimi.
Anul care vine va fi cu siguranta cel mai bun de pana acum. Intotdeauna. Iar visele pentru el vor deveni prezent
Je, Delia, va multumesc pentru urari. Sa aveti si voi parte de liniste, de caldura, si un an plin de…cuvinte potrivite.
December 24th, 2009 at 1:32 am
Anda sa speram ca asta e ANUL cel mare
Cumpariluzii
December 24th, 2009 at 10:02 am
Ai mare dreptate Anda ,cred ca e prea mare povara asteptarii noastre pe umerii lor.Asta ne face cu atat mai deosebite,mai elitiste.E oarecum o recunoastere din partea lor ca nu au asa de mult de oferit precum e cererea.Si pentru acest fapt ar trebui sa-i iertam, nu?Iti doresc sa poti visa in continuare,sa poti transpune ceea ce visezi,sa ai ocazii de a evada din real si cotidian.Si sa ai credinta ca ai un rost special in viata,stii tu …,,femei de matase” !Sa ai sarbatori frumoase cu arome de cozonaci facuti de buna ta !
December 24th, 2009 at 10:19 am
Inima mea bate mai tare citind povestile tale. Iti doresc sa gasesti parfumul acela in sticla aceea albastru inchis aproape negru, tare si sofisticat, sa te oglindesti des in acei ochi, sa ninga in Ajun, sa … sa… tot ce vrei tu
, numai sa nu racesti. Craciun fericit, Anda!
December 24th, 2009 at 11:56 am
Dorulet, faptul ca, din pacate sau din fericire, suntem atat de selective, nu ne ajuta sa fim mai fericite sau sa primim ceea ce dorim. Ne ajuta insa sa vedem mai multe nuante ale culorilor si sa simtim mai multe tonalitati ale aceluiasi sentiment. Renunt sa mai analizez daca e bine sau nu. Pur si simplu asta sunt. Sper sa nu uit sa visez intr-un alt mod decat pana acum, unul inofensiv pentru mine. Sau, daca se poate, inaltator. Ca o adevarata “femeie de matase”
Multa caldura in inima si liniste in suflet si pentru tine!
December 24th, 2009 at 12:02 pm
Giorgi, iti multumesc ca nu te-ai pierdut pe drum. Cat mai multe povesti frumoase si vise implinite si tie, curaj si bucurii care nu deplind de altii! We’ll always have Paris…
Cumpariluzii, asa va fi. Si, daca nu, urmeaza altul, si altul…Sper ca-ti vor aduce sarbatori de iarna cu brazi naturali si impodobiti si freamat in inima (din acela care prevesteste ceva cu totul special)…
December 24th, 2009 at 12:41 pm
Craciun Fericit, liniste sufleteasca si tot ce va doriti. Sarbatori cu bine. Va pup
December 24th, 2009 at 12:45 pm
La fel si tie, Alexandra. Si…aveai dreptate. Speranta moare ultima. If ever…
December 24th, 2009 at 7:57 pm
Vreau sa va multumesc si voua, asa cum le-am multumit si fetelor de la Alice, ca existati, ca sunteti niste oameni cu suflete atat de alese! Imi doresc ca viata sa imi dea voie sa va intalnesc si sa va privesc in ochi, si imi mai doresc sa fim sanatosi si sa ne bucuram de viata si dragoste!
Va mai scriu!Acum ascult toti copilasii care colinda si mi-e dor de mine copil…
December 24th, 2009 at 9:21 pm
Anda, Craciun Fericit, Anul Nou sa vin plin de bucurii, cu sanatate si cu tot ce iti doresti!
cu drag,
Amalia
December 25th, 2009 at 1:08 am
Anemone, te astept oricand cu drag…chiar si atunci cand voi constata ca am epuizat toate visele, toate povestile…sau mai ales atunci! Craciun senin de copil iti doresc!
La fel si pentru tine, Amalia…si indraznesc sa sper ca intalnirea noastra pret de o cafea in gara nu a fost ultima. Un an bun de tot, bogat in povesti frumoase!
December 25th, 2009 at 10:55 am
Anda, selectivitatea are legatura cu gradul de inteligenta emotionala.Se spune ca oamenii inteligenti nu au un acces larg la fericire.E greu sa fii seren, jovial, fericit si in acelasi timp foarte inteligent[emotional].Asta o fii destinul nostru !Viseaza in continuare ,nu-ti reprima visele ofensive! De acoolo ies povesti ravasitoare, reale.Asta-i pretul harului tau,cred !
December 25th, 2009 at 2:18 pm
Visul meu de baza este sa fiu serena, joviala si fericita
Iar povestile…apar tocmai din alergatul catre vis…
December 27th, 2009 at 11:21 am
Anda, mi-e dor de tine. Si de voi toate, fete dragi.Va caut, zi de zi, aici, si ma mahnesc cand nu va gasesc…Stiu, sunt sarbatori…dar unii dintre noi le simt, altii le asteapta sa treaca.
December 27th, 2009 at 12:52 pm
Anemone, si eu abia astept sa treaca Sarbatorile. Nu scriu pentru ca, in perioada asta, lumea e ocupata cu altceva. Si nici nu prea am chef sa scriu chestii “festive”. Le prefer pe cele din viata, imaginate sau nu…
December 27th, 2009 at 4:10 pm
OFFFFFFFF. Anemone, inteleg exact ce vrei sa spui. Eu fac parte din categoria celor care abia asteapta sa treaca perioada asta. Stiu ca unii chiar se bucura de aceasta perioada, dar pentru mine, Craciunul e perioada in care situatia mea iese in evidenta si ma apasa. Noroc cu cel mai bun si iubitor copil, care pe masura ce creste devine un barbat dragut din toate punctele de vedere.