Keep dreaming…
Am mai scris şi altădată despre singura fericire sigură, cea care depinde doar de tine. Despre momentele pe care ţi le planifici în modul cel mai “balsamic” pentru sufletul tău, întrucât nimeni nu te cunoaşte mai bine. De ziua mea, voi fi…acolo, la vară, dincolo, la iarnă… Mâine voi mânca 2-3 eclere cu ciocolată veritabilă, în week-end voi vedea 3-4 filme. Tot eu spuneam că nu e bine să-ţi faci planuri în legătură cu oameni pe care abia i-ai cunoscut. Că visele care implică mai mult de o persoană trebuie să se bazeze pe multe “fapte reale” şi pe date concrete. Se pare că ăsta e modul de gândire/operare cel mai safe pentru suflet.
Am hotărât să încep un vis nou şi lung, cel mai lung dintre toate. Din categoria celor care depind doar de mine şi sunt doar o problemă de timp. M-am gândit bine, bine de tot, ce m-ar face fericită (înafară de bani muuulţi, 100 de parfumuri şi audienţe maxime). Şi, pentru că Revelionul tocmai a trecut (şi mi-am dat seama că e un moment nemaipomenit pentru vise îndrăzneţe), am decis cum îl voi petrece pe cel ce va urma.
Momentul: 31 decembrie 2010, ora 23.55
Locul: Paris, Turnul Eiffel, al doilea etaj
Altitudinea: 125 m
Priveliştea: la înălţimea visului (masă obligatoriu la geam)
Muzica: jazz
Ţinuta: rochie neagră (gen Audrey Hepburn în “Breakfast at Tiffany’s” -există în dulapul meu, dar n-a fost îmbrăcată niciodată. Nu s-a “asortat” nici unui moment de până acum.)
Coafura: coc franţuzesc (n-am mai avut aşa ceva, dar cred că m-ar prinde. Neapărat să nu uit să îmi fac şi o programare la un salon de coafură parizian în ziua respectivă. Aş putea chiar să încerc un breton. Şi pentru acesta ar fi o premieră.)
Bijuterii: doar perle (da, veritabile, posed şi aşa ceva, dar n-am ce face cu ele. Cutia lor o folosesc drept suport pentru web-cam. Am destule atuuri pentru a pune bărbaţii pe fugă, nu mai e nevoie să îmi şi agăţ de gât nişte perle care valorează mai mult decât mine.)
Parfumul: hmm…aici e greu. Trebuie să fie un Chanel. Dar nu No.5. Cred că No.19 (fiind data mea de naştere, am considerat că mi-e cumva predestinat, aşa că a fost un coup de foudre).
Şi…cam atât. Artificiile le pune la bătaie Parisul. Cineva mi-a zis că sunt cele mai frumoase din lume. Ar mai trebui să fac o rezervare din timp, pentru a fi sigură că obţin o masă la geam. Nu ştiu dacă nu cumva ai nevoie şi pentru asta de un partener, dacă da, îi vor adresa primarului o scrisoare cu antet şi îi voi spune că sunt o jurnalistă din România care se consideră discriminată şi căreia tocmai i s-a făcut praf un vis ce datează de un an şi nu include un “+1″. Şi, până la urmă, voi obţine ceea ce îmi doresc.
Şi…m-am răzgândit în legătură cu visele. Cred că ar trebui să le colorăm, viu şi cu poftă, atât cât putem. Până nu prinde de veste realitatea şi nu ne trage covorul zburător de sub picioare, considerând că a fost destul. Cred că ar trebui să anticipăm poveşti ţesute în replici iscusite cu persoane pe care le placem chiar dacă abia le-am cunoscut, înainte să aibă timp să ne dezamăgească. Când nu ştim ce va urma, hai să alegem să credem că va da peste noi ceva cu totul minunat, ceva ce n-am putea avea cunoscând toate informaţiile, verificând atent sursele şi fiind capabili să aducem argumente pertinente pentru toate opiniile noastre. Să fim mai buni la nivelul viselor decât în realitate, cum spunea Octavian Paler. Ce scuză am putea avea pentru vise mediocre? Uneori nu înţeleg de ce ne încăpăţânăm să visăm banal, când e extrem de uşor să…
Nu e atât de important dacă voi ajunge să fac ce am povestit mai sus sau nu…probabil da…Dar, dacă nu, asta s-ar putea întâmpla doar din două motive: primul, că am ales un vis nou, mai aprins şi mai aproape de sufletul meu, şi, al doilea, că nu am mai aşteptat până atunci. Că toate astea se vor petrece mult mai repede, hai să zicem…de ziua mea.
Nu mai trebuie rezolvată decât problema artificiilor speciale de Revelion. Cumva, voi încerca să le mut în iunie.
January 9th, 2010 at 11:33 am
As vrea sa-mi pot permite sa visez ca tine!Sa-mi pot planifica momente de fericire,sa fiu egoista si sa visez ca cea mai ascunsa dorinta va putea deveni certitudine!Pana atunci,ceea ce pot face cert esta sa ma retrag periodic in lumea mea interioara,acolo unde incursiunile in trecut imi sunt insotite uneori de regrete.Regrete pentru intamplarile care le-am trait si nu se mai intorc niciodata si un alt fel de regrete mai subtile,mai rafinate:parerea de rau dupa lucrurile pe care ai fii vrut sa le faci si nu ai putut.
January 9th, 2010 at 1:43 pm
S-ar putea sa nu fie chiar asa de important daca ajungem sa ne infaptuim visele, cat intai de toate sa visam… sa ai un vis e conditia esentiala sa fii mai entuziast, mai tonic, mai nu stiu cum…
Si tu, Anda, visezi frumos.
Legat de vise, asta noapte am visat Marea…era marea noastra, undeva la mamaia sau olimp, mergeam printre hoteluri, sa ma cazez probabil, si dintr-o data a aparut marea, involburata, nu linistita cum imi apare de obicei, ci doar cat sa ii simt agitatia ca nu e un lac…m-am bucurat cand am vazut-o, nu stiu ce inseamna asta, poate doar ca imi e dor de mare, ca chiar imi e.
January 9th, 2010 at 10:51 pm
Anda, Chanel nr 19 e o alegere buna. Eu am nr.5 (da clasic, stiu dar nu ma pot desprinde de el). Si numai unul. Atat:) De fapt Chanel nr 19 a si fost parfumul personal al lui Coco Chanel (ok, nu versiunea ce e in moment pe piata ci una limitata, doar pentru ea si prieteni).
Asa- acuma in ceea ce priveste artificiile Parisului- daca sunt cele mai bune- je ne sais pas. Stiu doar ca sunt inselatoare:)
Urmatorul meu revelion va avea loc in salbaticie, la un colt de mare inghetata. Fara artificii. Fara nimic. Doar noi si cainele. Asta e e ceva nou, nu? Iubesc marea (tot timpul) dar mai ales iarna. O faleza pustie, salbatica. Acolo vreau pentru data viitoare. Stiu si unde. Dar toate la timpul lor:)….astept primavara si excursia noastra, in Belgia. Si poate si jurnalul de calatorii…al nostru:)(vezi, tot te amenint cu asta)
January 9th, 2010 at 11:53 pm
E un vis frumos. Dar iti doresc sa fie in doi asa cum mi-ar placea sa-l traiesc si eu. Tocmai mi-am cumparat celebra rochie de care sunt foarte mandra iar de Chanel 19 sunt iremediabil indragostita.
January 10th, 2010 at 1:56 pm
Keep dreaming…ma caracterizeaza pentru ca eu visez intr-una. Visez la anumite momente pe care mintea mea prea creatoare le dospeste si la barbatul viselor mele. Sper sa nu vreau imposibilul, dar visul ramane.
January 10th, 2010 at 2:32 pm
Draga mea Dorulet, tocmai asta-i farmecul viselor: nu costa nimic. Nici sa le conturezi, nci sa iti imaginezi felul minunat in care ar putea sa prinda viata. Cu totii regretam momentele frumoase din trecut…poate de asta incercam sa ne gandim la o noua sansa, aceea de a reusi sa facem toate lucrurile pentru care n-am avut destul curaj…toate gesturile pentru care n-a fost timp, loc, momentul…De asta e important, pentru sufletul nostru macar, sa avem vise noi. Si, daca se poate, mai dulci…
Je, intr-adevar, un vis, un plan, o dorinta, toate te fac mai plin de viata. Intai e doar o idee, aparent imposibila, apoi se transforma, apoi incepi sa conturezi scenarii….si uneori devine realitate. Un vis cu marea e minunat. Marea iti da asa…o stare de aproape si de departe, cum ar spune Delia.
January 10th, 2010 at 2:37 pm
Delia, si eu astept sa vorbim despre toate planurile noastre. Stiam eu ca vei rezona la partea cu parfumul (cine le cunoaste mai bine decat tine?!). Deja mi-e dor de drumurile din zona ta, de casuta, de Sonic (chiar daca nu i-am vazut niciodata) si, bineinteles, de tine. Din luna martie cred ca putem stabili date concrete
January 10th, 2010 at 2:41 pm
Dana, iti doresc sa imbraci rochia cu feminitate si eleganta, iar parfumul sa il porti cu discretie si putin orgoliu. Iar visele tale sa fie traite in doi, daca asa vrei. “+1″ e intotdeauna elementul surpriza
Visul ramane mereu, Alexandra, chiar si dupa ce a fost trait. Altfel am fi pustii sufleteste.
January 10th, 2010 at 8:08 pm
Ok sunt de acord cu tine dar… Daca as spune ca as dori un barbat in viata mea care sa-mi aduca picanterie si sa nu ma intrebe cum ma cheama, cine sunt, cu ce ma ocup, doar sa fie ready cand eu i-o cer. Relatii acum nu vreau, nu in momentul asta, dar ma sperie ca am 36 de ani si nu mi-am pierdut nicio noapte din viata mea, in totalitate, facand dragoste. Puteti spune ca am ganduri urate, dar daca e sa vorbim cinstit, cate dintre noi nu-si doresc sa se abandoneze in bratele unui barbat ca si cand ziua de maine nu ar exista?
January 10th, 2010 at 8:49 pm
alexandra, un astfel de barbat gasesti oricand, oriunde. unul care sa stea mai multe zile dupa noaptea aia grozava se gaseste mai greu.
January 10th, 2010 at 11:03 pm
Alexandra, se spune ca, de obicei, gasim exact ceea ce cautam. Asa s-au gandit psihologii sa solutioneze “problema”, dand vina pe noi. Daca visam prea mult si fara temei real, cu visele vom ramane. Daca ne dorim o poveste iesita din comun, ar trebui sa stim ca nimic extraordinar nu dureaza o viata, nu asa. Daca vrem doar aventuri, se pare ca avem si capacitatea extraordinara de a localiza taman barbatii care sa ni le ofere. Surprize sunt putine (cum spune si Juztine). Asa indica statisticile
Zau ca nu stiu cum e mai bine. Eu…visez in continuare. Dar poate ceva mai realist.
January 10th, 2010 at 11:27 pm
Anda,
pastrand proportiile, o replica a dorintei tale am trait-o intr-o seara de octombrie, de ziua mea. Destinul a hotarat ca la altitudinea etajului 13 sa fiu singura la masa de la care mi se dezvaluia dulcele targ al Iesilor. Tocmai fusesem parasita de barbatul care-mi declarase de un milion de ori iubire eterna. Scena de film prost………,dar adevarata…….. Asa ca, data viitoare poate va fi altfel sau poate ar trebui sa am grija ce-mi doresc.
January 10th, 2010 at 11:49 pm
Eu cred ca povestile li se intampla oamenilor care stiu sa viseze. Sau poate, visand, transformam orice intr-o poveste. Adevarul e, ca de obicei, undeva la mijloc…
January 11th, 2010 at 4:42 am
Totusi fa rezervare pentru 2 persoane… nu se stie niciodata de unde “risti” sa te loveasca….
Cumpariluzii
January 11th, 2010 at 5:03 pm
Anda,multumesc pentru apelativ,mi-a mers la suflet.Si incursiunile mele in lumea interioara sunt tot un fel de vise.Unele au statut de “deja vu” altele de speranta.As vrea sa-ti spun ca visez sa ajung la Rio in Brazilia, ca visez sa am o casuta mica undeva in sudul Frantei.Dar n-o sa-ti spun, pentru ca acum nici macar nu mi le doresc,acum visez o clipa cat o eternitate in care sa fim doar “noi” ca si cum ziua de maine nu ar exista,vorba Alexandrei.
January 11th, 2010 at 5:05 pm
Pai asta ar contrazice tot ce am afirmat pana acum…visele nu trebuie sa se bazeze pe persoane din afara. Risc sa raman cu un loc neocupat. Daca e sa apara cineva, va gasi o cale spre mine, si fara rezervare.
Sau…stii ceva ce eu nu stiu?
January 11th, 2010 at 5:08 pm
Anda si daca apare dupa ce faci tu rezervarea? si daca nu apare decat in ultimul moment?
January 11th, 2010 at 5:10 pm
Dorulet, de ce nu incerci sa incepi cu visele care tin de tine? Pana nu am testat, nu am fost convinsa ca si fericirea oferita de implinirea lor e comparabila cu cea a clipelor de eternitate in doi. Am zis “comparabila”. E una mai linistita, mai senina. Cat despre cealalta, uneori trebuie sa fii tare, pentru ca ziua de maine chiar nu mai exista. Si nu stiu daca mai vreau sa fac experimente de acest gen.
Sudul Frantei suna minunat…
January 11th, 2010 at 5:17 pm
Alexandra ai grija ce-ti doresti!S-ar putea sa apara,sa fie picant si sa nu-l intereseze numele tau,ocupatia.Dar iti garantez ca daca iti pierzi o noapte intreaga facand dragoste cu el,tu o sa fii cea care o sa vrei sa-i aflii numele si mai ales gandurile.Nu ai ganduri urate,toate ne dorim asa ceva ,eu tocmai i-am spus tantalocului ca e prima oara in viata mea cand imi doresc ceva”imoral”.Si ma apropii de 38!
January 11th, 2010 at 5:20 pm
Alexandra, eu in tot ce fac ma bazez pe faptul ca s-ar putea sa apara o surpriza. De obicei nu apare. Caz in care imi vad de planul meu si nu sunt mai putin multumita. Daca apare, hmm…lucrurile se clarifica dintr-o data, intr-o directie sau alta. Caz in care trec la planul B. Unul spontan, pe care nu-l planuiesc de acum.
Cred totusi ca va voi trasmite salutari si fotografii facute cu sufletul taman de la Paris, in vara…
January 11th, 2010 at 5:24 pm
Mai am nevoie de timp sa-mi pot pune ordine in vise si sa-i gasesc un loc aparte in suflet.Si sa nu-mi mai sara inima din piept cand ii aud vocea in spatele meu.
January 11th, 2010 at 7:07 pm
N-am vorbit despre finaluri aici, Dorulet. Doar despre vise noi, care tin doar de tine. In rest, pastreaza in suflet pe cine vrei. “Imoral” nu cred ca e cuvantul potrivit pentru respectiva noapte…
January 11th, 2010 at 7:49 pm
Doar ca pentru a putea visa am nevoie sa ma adun ,sa ma regasesc,sa fiu eu iarasi cea dinainte de “noi”.Mi-e dor de mine de atunci, cand el era doar un oarecare.Iar eu eram fericita si visam…
January 11th, 2010 at 7:53 pm
Anda…. inca nu stiu daca sa stiu sau nu ( sa ma opreasca cineva ca sunt incoerent:)
Cat despre discutia iscata de Dorulet, am avut o discute interesanta azi, si putin misogina
, la care o colega spune citez : “da’ cati cocosi in aceasta minunata zi de luni.
baieti, ciocul mic, ca nu sunteti in stare sa aveti o aventura de o noapte fara sa faceti o mie de promisiuni. ” Eu nu ma recunosc in descrierea asta, dar ma gandesc ca….. sunt destui
Cumpariluzii
January 11th, 2010 at 8:24 pm
Da, asa e. De ce va simtiti obligati sa faceti o mie de promisiuni pe care le uitati probabil imediat. Ideea e ca nu e necesar. Cred ca daca o femeie isi doreste de la un barbat sex pur si simplu, atunci cand el incepe cu promisiunile, strica tot. Stiu femei care nici nu au fost interesate de numele partenerului, l-au uitat, dar au avut nevoie de o descatusare pur fizica. Ce e rau in asta? Sau doar barbatii au voie?
January 11th, 2010 at 8:35 pm
Alexandra, eu inteleg foate bine
. De asemenea doamnita a spus sa nu ma simt vizat, pentru ca deja aruncam cu biroul prin aer, spunandu-i ca-i pot garanta din amicii mei cate unul pentru fiecare zi a saptamanii 
. Eu nu stiu bai frate unde va gasiti barbatii astia 
January 11th, 2010 at 8:56 pm
Nici eu n-am prea intalnit genul care sa promita. Ca as fi vrut eu sa promita (sau mai bine zis sa faca) unii, asta e altceva. In rest…cartile pe fata. Pana la urma, atragem genul de comportament pe care il dorim.
Cumpariluzii, acu’ te-a apucat incoerenta?!
January 11th, 2010 at 9:09 pm
si eu vreau sa vad Rio. casuta mi-o doresc insa pe aici, aproape.. deocamdata mi-am impachetat toate lucrurile si ma minunez cate sunt. ma voi muta, maine, intr-o casuta temporara. ma simt ciudat – nu am nici un loc al meu in lumea reala. doar in virtual am “casuta” mea……………
January 11th, 2010 at 10:24 pm
Juztine, lucrurile devin tot mai multe, in timp. Ti-o spune cineva care s-a mutat de 12 ori. Sa nu mai spui nimanui, dar ultima data am umplut o masina numai cu cutii de pantofi!
M-am intrebat de multe ori daca nu traim inconjurandu-ne inutil de obiecte. Poate de asta imi si plac atat de mult calatoriile. Acolo iau strictul necesar si vad ca imi ajunge. Si, da, iubesc hotelurile si as putea trai in ele toata viata.
January 12th, 2010 at 12:01 am
Mda Anda, tot timpul imi aleg prost momentul. De fapt, nu il aleg
Cumpariluzii
January 12th, 2010 at 12:11 am
alexandra – nu e nimic rau in asta. din pacate societatea asta nebuna ne-a pus “eticheta” asta: noi sa stam sa asteptam….ceva de genu “pica pare malaiatza in gura lui natafleata”. Ma rog…ma intrebam acum daca eu ….as mai rezista o noapte:)
O alta problema ar fi ca…femeile se si indragostesc de cei cu care “doar” fac sex! Cred ca ne trebuie mare stapanire ca sa nu alunecam pe partea sentimentala.
Anda- Cumpar iluzii are dreptate. Poate chiar ar trebui sa faci o rezervare pentru doi! De fapt in Paris nu cred ca ramai mult timp…singura. Francezii astia au un stil!! Stapanesc destul de bine arta …conversatiei (ca sa nu zic altceva) si chiar cred ca rezervarea pt 2 e obligatorie! Crede-am stiu (din nefericire) despre ce vorbesc (ma refer la partea cu francezii). E voila….!:)
January 12th, 2010 at 9:41 am
Buna dimineata! M-am trezit si eu din amorteala, inca mai aveam ceva de spus la “geneva”, intre timp ati trecut la “paris”…
Eu as pastra Parisul pentru doi. La Geneva merg in iunie, o saptamana.
January 12th, 2010 at 12:34 pm
N-as zice “tot timpul”, Cumpariluzii…De obicei esti right on time…Ai avut dreptate. Ti-e frica
Delia, cuvantul-cheie e, intr-adevar, “stapanire”. Mare. In loc de rezervare pentru doi, as putea sa nu fac nici o rezervare, ce zici de asta? Sa ma duc asa…la intamplare. Undeva tot ajung eu…
Anemone, te asteptam. Subiectul Geneva nu e neaparat incheiat, de altfel nici un alt subiect, aici. Si…in iunie e minunata
Mingea de fotbal nu va mai fi, dar ramane lacul…si multe altele pe care le vei descoperi singura…
January 12th, 2010 at 5:44 pm
Anda…..
January 12th, 2010 at 6:45 pm
Alexandra,scuze, am inteles gresit.Daca vrei o noapte de sex e ok,puteti trai fara sa stiti numele celuilalt{ chiar daca au iesit scantei}.Dar o noapte de dragoste? Parca suna altfel…
January 12th, 2010 at 8:54 pm
Anda,barbatii ne mint frumos si noi ne prefacem ca-i credem.Ei fac exact promisiunile pe care noi le dorim. Ai dreptate ca atragem genul de comportament pe care il dorim.Nici ei nu trec la atac pana nu primesc semnale de la noi cum ca am fii interesate, disponibile.Asa ca depinde si de noi cand lasam garda jos si mai ales in ce maniera.Si eu sunt de acord sa spui ceea ce simti, ce asteptari ai.Si mai ales s-o spui simplu si onest,fara prea multe nuante si tonuri.Ca bietii de ei se cam incurca in substraturi si subtilitati!
Cumpar iluzii, astept argumente pro sau contra!
January 13th, 2010 at 8:02 pm
Pai, Dorulet, as vrea sa fiu nesimtita si sa fie cineva foarte indragostit de mine, sa fac dragoste, nu neaparat simplu sex, dar sa nu inceapa cu promisiuni. Mai bine sa taca si sa faca. Ca minciuni, am auzit multe. As putea sa fac o lista pana maine cu promisiuni netinute. Pur si simplu as vrea sa ma abandonez, dar sa fiu eu nesimtita ca un barbat.
January 13th, 2010 at 9:55 pm
Alexandra,chiar daca ai face asa ceva n-ai fii nesimtita.Pentru ca n-ai pomenit nimic de promisiuni facute de tine si pe care sa nu le onorezi.Ai vrea pur si simplu ceva lipsit de obligatii,nu?Si daca tot iti doresti,te sfatuiesc sa faci ceva in sensul asta,sa sondezi putin piata!Pare genul de dorinta care ti-o poti satisface singura.Ma rog…alegerea obiectului dorinta!
January 13th, 2010 at 10:11 pm
Astazi e ziua mea!Si sunt fericita!Si-am inceput sa visez!Si va cuprind in unele vise si pe voi,cei de aici!
January 13th, 2010 at 10:36 pm
La Multi ani Dorulet!
Sa te bucuri si sa ti se implineasca toate dorintele si toate visele si sa nu te mai minta nici un barbabt niciodata !
January 13th, 2010 at 11:19 pm
La multi ani, Dorulet, iti spun si aici…
January 13th, 2010 at 11:29 pm
La Multi Ani, Dorulet! Bucurie si liniste in suflet iti doresc!
January 14th, 2010 at 1:11 am
La Multi Ani, Dorulet, sa sarbatoresti cum se cuvine, sa fii optimista si puternica, sa ai numai vise frumoase si implinite! Cat mai multe povesti adevarate, pe masura sufletului tau (care nu are nevoie de nici un fel de pastile, nici macar violet)! Sa intri in cel mai bun an al tau si sa fie doar inceputul!
January 14th, 2010 at 6:30 pm
Dorulet iti doresc tot ce e mai bun in viata, sa fi implinita, dorita de cine vrei tu, iubita si tot ceea ce-ti doresti. La Multi Ani!
January 14th, 2010 at 7:20 pm
Multumesc!
January 14th, 2010 at 11:40 pm
Dorulet, NU mi-ai scris ca a fost ziua ta de nastere! Si n-am stiut!!!!!La multi ani desi cu intarziere, sper sa accepti si sa nu fii prea suparata ca nu ti-am urat ieri.