Gânduri despre bărbaţi, aşteptând primăvara
Posted by Anda on Mar 16, 2010 in Viaţa reală | 24 comments
Mă mai lovesc uneori, la ceas de bilanţ sau de răscruce, de curăţenie prin gânduri sau primenit de vise, nişte constatări vrednice să fie ridicate la rangul de reguli general valabile în privinţa bărbaţilor. Păcat că le-am depistat la 31-fără-un-pic de ani, cam târziu pentru schimbări majore. Pe de altă parte, schimbări…ca să ce? Am crescut (şi nu sunt singura) în spiritul lui să fii cea mai. Pentru că, nu-i aşa, numai şi numai în cazul ăsta se vor deschide porţile succesului, portiera Porsche-ului şi braţele prinţului. Adică tu fă-ţi partea ta, învaţă, nu te îngrăşa, ai grijă ce şi cum vorbeşti, “nu ne face de râs”, că restul o să vină. Ei, am o veste proastă. Prinţu’ din ziua de azi (să-i trăiască Porschele!) e niţel tălâmb. N-ar vrea, la o adică, o consoartă care să-l pună în umbră. Să schimbe bateria la chiuvetă, să verifice dacă a înţeles niscaiva metafore bine alese, să pretindă cadouri cu semnificaţii pe care sufletul lui naiv nu le va ghici în veci sau să se uite la el cu privirea aia: ce mă plicitisesc cu tine, individ-cu-program-fix-care-seara-bea-o-bere-şi-adoarme-iar-în-week-end-se-holbează-la-tv-şi-după-aia-vine-iar-luni. Deci asta ar fi unu’ la mână. Exemplarele astea nu caută calităţi, poate doar ceva companie şi conversaţie banală despre care nu voi scrie niciodată aici. Ciudat cum noi, aşa-zisele prinţese, vrem ca “al nostru” să fie cel mai deştept, drăguţ, spontan, manierat şi realizat, dacă se poate. Numai eu ştiu cum îmi lucesc ochii de câte ori văd în jurul meu sau în lumea largă vreunul atins măcar de aripa “specialului”. Şi cât de mult am visat cândva să trăiesc în preajma unei astfel de persoane, superioară mie din toate punctele de vedere, de la care să am ce să învăţ şi care să mă determine să fiu mai bună ca ieri etc. Nu spre asta ar trebui să tindem, spre…cel mai bun? Ideal, măcar? 
Ei, pe de altă parte, după ce au părut interesaţi de noutatea prăzii şi de natura conversaţiilor (mişto să ai şi o intelectuală din când în când în colecţia de tărtăcuţe, mai ales una care se descurcă singură, n-are nevoie să fie dusă cu maşina, nici să i se care plasele, şi mai e şi suficient de draguţă încât să pară atentă la inepţiile tale auzite în cercurile de prieteni de doi lei), ajung la concluzia (atât de jenantă cât se poate la un bun-simţ atrofiat peste măsură) că e cam…complicat. Mai bine să ne găsim o nouă tărtăcuţă pentru care nu e nevoie de citate din Cioran, învăţate pe dinafară şi repetate seara, în caz că trebuie a doua zi. Cam greu cu caviaru’ dacă eşti obişnuit cu icre (de la non-stopu’ din colţ). Te întorci la ce ştii, la cucoana alături de care vei fi mereu cel mai deştept şi inspirat şi în faţa căreia nu trebuie să-ţi justifici, prin neologisme, blocajele de orice fel (aici să înţeleagă fiecare ce vrea).
O altă chestie la care sunt bărbaţii teribil de amuzanţi este toleranţa în asociere. Ca femei, ne apropiem în general de cele care au aceleaşi preocupări, cam aceeaşi pregătire, acelaşi gen de gusturi, educaţie similară şi pretenţii pe măsură. Cei cu care te însoţeşti sunt oglinda a ceea ce eşti, altfel spus. Ei bine, nu. Reprezentanţilor sexului opus le place să aibă prieteni idioţi. Urmăriţi cu atenţie specia, vă rog. Unii care n-au pus pe hârtie un gând în viaţa lor, dar sunt atât de devotaţi pe cât le permite mansarda şubredă. Mă întreb mereu, cu o curiozitate neprefăcută, ce or discuta. Nimic -azi am schimbat roata la maşină, vecinul de sus mă enervează, e un târg de nush’ce -hai şi noi. Tare de tot.
Acum, de ce să mă dau rotundă, am ascultat şi eu cu ochii mari poveştile unora care la prima probă au clacat şi chiar m-am prefăcut că nu le observ…impotenţa ca să nu-i jignesc. Îi las în plata Domnului, să legene căruciorul, să facă piaţa, să poarte conversaţii fără miez cu prietenii semi-dezvoltaţi despre ce a mai făcut vecinul X. La cât mă cred eu de isteaţă pentru că înşir două-trei vorbe pe un capăt de hârtie virtuală, nu mă mir că au fugit cât i-a ţinut maşina, spre tărmuri mai liniştite şi mai lipsite de idei. Cât despre mine, visez în continuare la “cel mai cel” -cum ar fi un ministru mai de doamne-ajută, un amabsador neapărat într-o ţară europeană, un moderator de televiziune deştept sau un specialist în…situaţii de criză. Ei există, desigur, şi în realitate, doar că habar n-au de fanteziile mele în ceea ce-i priveşte
Ei, şi cum tot mă întreba cineva drag mie ce culoare mai au visele în prag de primăvară, cred că…visele mele îşi pun eşarfe vaporoase, se plimbă prin parcuri încă neînmugurite, aruncă un ochi spre scene de teatru, savurează o cafea povestită, cu mult lapte şi un strop de frişcă undeva pe Lipscani, răsfoiesc cărţi noi în librării mici şi cochete, roşiatic luminate de amurg, strâng covorul şi fac din nou piruete într-o garsonieră de la etajul 6.
Şi, uneori, după ce am făcut toate astea, cu voluptate, ca şi când ar fi cea dintâi primăvară simţită, ciocnesc un pahar de vin roşu (aromat şi un pic îmbătător) şi împart o prăjitură (cu cea mai fină ciocolată), o jumătate de noapte şi câteva fărâme de poveste.
Mai depinde şi de Prinţ. Unii…se pricep la vinuri
24 Comments
Leave a Comment
Daca potrivire nu e, nimic nu e, as zice.
Draga mea, dupa ce ani de zile m-am insotit numai cu intelectuali aratosi pentru care eram suficient de inteligenta incat sa fiu o companie placuta, dar spunand destule tampenii ca sa fiu in felul meu adorabila (barbatilor le place sa te invete tot felul de lucruri), am ajuns la concluzia ca un barbat care gandeste prea mult nu-i o alegere chiar asa fericita.
Ma uitam intr-o zi la una din multele emisiuni ce exceleaza in stupiditate, genul “rialiti sou”, mai precis “Fermier, caut nevasta” si am avut o revelatie: domnule, daca vrei chestii mai traditionale si vetuste precum familie, copii, samd, trebuie sa te intorci in sanul naturii, sa iti rotesti ochii pe la tara, dupe unul care are nu stiu cate zeci de vaci si jeep in curte. Sa ii vezi pe barbatii aia la vreo 25 de ani cum stiau ei ce vor de la o femeie, chestii simple: sa fie sanatoasa, frumusica, sa il placa si… cam atat. Nu tu dileme existentiale de genul “esti prea buna pentru mine” (traducere: mi-e lene de mor sa fiu si eu prea bun pentru tine, mai bine o tarai asa prin viata, ca am vazut ca merge), “viata ne-a despartit iarasi” (traducere: eu te-am parasit, dar sunt un bou si mi-e frica sa recunosc), “te-am mintit pentru ca ma temea ca, daca iti spun adevarul, te voi pierde” (gizas, avand in vedere ca ai mintit si m-ai pierdut, pot zice ca ai gandit chiar foarte bine!!).
In concluzie, ca sa nu ma lungesc f.mult, nu ai pierdut nimic ca n-ai dat peste poligloti care stiu pe de rost carti de Cioran, cred ca toate pierdem ca ne uitam doar la un anumit tip de barbat, si doar la ala, fara sa vedem ca in jurul nostru mai sunt si altii, poate nu asa de interesanti la prima vedere, (deh, stereotipiile din mintea noastra bolnava), dar cu mult mai interesanti la a doua…
Superb!
Anca a fost teribil de profunda si le-a zis bine de tot. Mie mi-ar place un barbat mai destept decat mine si mai citit, care sa ma domine macar putin sau macar sa-mi dea senzatia, si sa ma simt protejata. Nu stiu unde as putea gasi asa ceva. Poate la anticariat. Mie imi este groaza nu numai de prostia barbatului, ci si de a femeilor. Daca nu ar fi atat de multe tartacute, poate ar mai fi lucrat si ei la autocultivare, dar daca oferta e vasta, ei de ce sa-si dea silinta?
Anda mea draga, cu durere te anunt ca mai exista printre noi si “printi”! Spun “cu durere”, pentru ca astfel de printi au gasit de cuviinta la un moment dat sa se casatoreasca cu …vrajitoare!Am un astfel de barbat in cercul meu de prieteni.Pentru multe dintre tinerele din ziua de azi, genul “cavaler de secol 19″ ar putea parea depasit.Pentru noi, cele ce ne simtim atat de speciale, el ar fi o binecuvantare.Nu am reusit sa inteleg niciodata cum un om atat de educat si manierat s-a putut casatori cu o femeie care il pune in situatii ridicole oricand are ocazia…Mandra de faptul ca-i curge prin vene sange “romanes”, transforma patima in crize de isterie si considera ca decenta si bunul simt sunt dovezi ale prostiei.Mi-e greu sa pricep cum un om cu educatie aleasa, crescut de niste oameni de mare exceptie a putut face o asemenea alegere.
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, sunt feminista pana in maduva oaselor si ma doare sa spun despre o femeie lucruri grele.Dar credeti-ma, exista printre noi si barbati minunati, dar din nefericire gasiti de cine nu trebuie inaintea noastra…
Draga Anda
Multumesc, in primul rind, iar apoi: 1- ai mare dreptate cind spui la sfirsit ca”Unii….se pricep la vinuri”!!! ; 2 – Eu am gasit vreo 2 barbati “strong” in toate, si pentru unul dintre ei am facut ceva ce se poate numi “prosternatio” ( eu am nascocit cuvintul plecind de la ” laudio” ) ; asa ca si eu la rindul meu chiar cred ca mai exista specimene bune dar pe cale de disparitie, deocamdata eu doar ma bucur ca am parte uneori de cel bun
Imi cer mii de scuze, am vrut sa scriu LAUDATIO
Raman la parerea mea ca barbatii minunati sunt doar in visele noastre.Ceilalti, realii, pot fi doar tipi bine care au intrat in jocul minunatiilor noastre. Si, eventual, care printese, care vrajitoare, i-am luat de barbati..
Draga Anda, incantare serioasa pe mine sa te citesc si sa ma bucur de stilul tau deschis si fara fasoane. O fac de ceva vreme, dar azi am zis sa o si afli: )
Draga Anda, am simtit tot ce ai scris…Inteligenta unei femei e intr-adevar afrodisiaca, iar daca mai esti si frumusica, ai zice ca ai tras lozul castigator…Doar ca barbatii iti iarta multe cand esti frumoasa, numai inteligenta nu, chiar daca in prima instanta asta i-a fascinat si i-a adus la tine. In final, o sa constate ca esti prea desteapta pentru gustul lor si se vor intoarce la “tartacutele” cu care erau ei obisnuiti. Majoritatea barbatilor inteligenti -ca sa vorbim despre cei eligibili- aleg sa se insoare, in genere, cu femei simple -fara o inzestrare intelectuala deosebita- alaturi de care vor duce o comoda existenta rutiniera, dar nu-i bai…au ei grija sa si-o condimenteze cu mici sexcapade nevinovate, asa cum ii sade bine unui barbat. Vor prefera intotdeauna o nevestica docila, cumintica, potolita, cu preocupari terestre, si nu o partenera care sa-i provoace (si) intelectual. Prima ii confera un reconfortant sentiment de stabilitate, ea fiind oricand la indemana. In schimb cea de-a doua ii aduce o oarecare doza de neliniste -deci, emotii, si Dumnezeu stie ca barbatii si emotiile nu fac casa buna- fiindca atunci cand ai orizonturi ceva mai largi, ai si ceva mai multe alternative, si cand ai alternative, el s-ar putea sa nu (mai) fie printre ele la un moment dat. Si ce barbat si-ar asuma acest risc? In general, verbul “a-si asuma” e unul foarte nepopular printre barbati, fie ca e vorba de asumarea de responsabilitati (alt cuvant greu), riscuri, etc…
Desigur, or mai fi si exceptii, doar ca eu nu le-am intalnit…
Visele mele sunt putin geloase pe “boemul”viselor tale.Vor si ele sa simta ,sa guste,sa adulmece primavara.O sa vina si vremea lor…Printii,poti sa-i visezi,sa-i consideri atinsi de special,sa-i chiar apropii de sufletul tau,dar niciodata dupa vin ,prajituri si jumatati de noapte nu-i saruta!Nu stiu cum si de ce ,toti se transforma in broscoi.Pentru toate cate raman exista barbati normali,reali,care-si dau silinta sa se apropie macar de idealul nostru.
Potrivirea, draga mea Amalia, poate fi si ea doar o parere.
Anca, nu cred ca vreun barbat s-ar multumi sa-l vrem numai pentru ca varianta 1 s-a dovedit a nu fi in ton cu visele noastre, telepatic transmise pe o lungime de unda pe care o credeam a fi si a lor. Mi s-a intamplat sa merg pe varianta 2 si, nu stiu, ceva…lipsea. In concluzie, pentru ca varianta 2 sa devina 1 nu e nevoie neaparat de citate din Cioran, dar…de ceva special tot e nevoie.
Vasta oferta de ambele parti, Alexandra. Asa ca…de ce sa mai lucram? Mai lucreaza doar colectionarii de profesie. Pacat ca…munitia nu-i tine prea mult.
Aerlilian, de cate ori intalnesc un barbat de calitate si inca neluat ma gandesc cu groaza ca ar putea sa dea peste una de genul celei descrise de tine. Pe de alta parte…si-o fac cu mana lor, asa ca sa nu le mai plangem de mila. Motive, explicatii, nu gasesc nici eu. Doar ca…uneori, rar, si daca imi place cu adevarat respectivul, ma simt obligata sa intervin
Cred ca ai spus un mare adevar, Iris, de cei buni avem parte doar…uneori
Ma bucur ca mi-ai scris, Una, si ca ma citesti. Pana la urma special e doar scenariul nostru, sau jocul pe care, printese sau zane, il punem la cale. Unii…se prind in joc (sau de joc).
Simona, ti-am urmarit cu atentie logica si nu-i gasesc nici un cusur. Nici eu nu am intalnit exceptii de durata, ceea ce inseamna, poate, ca n-or fi. Dar mai testez inca
Te mai astept!
Of, nu stiu ce sa zic, Dorulet….zau ca n-am avut parte, din fericire sau mai curand din pacate, de vreunul “normal care sa-si dea silinta”. Si acum chiar ca nu mai e nici unul prin preajma mea. Mi s-a dus “buhul” ca as fi cu nasul pe sus
Cat despre printii deocamdata ne-broscoi, fac ce fac si pup cate unul…
draga Anda,
pot sa ma adresez asa?! esti f tinara, sa stii..
exista printii sarmanti la care visezi tu, numai ca nu prea arata a printi…stii tu, nu au porsche si nici prea multe haine de firma…
traiesc linga unul din ei, de aproape 30 de ani..inca ma ratacesc de incintare cind il aud , cind povesteste, cit e de sarmant, cum imi ia mintile cu toate cuvintele alea mestesugite; cu toate lecturile lui fara sfirsit, cu raspunsurile lui perfecte (uneori cam taioase) la toate intrebarile…
numai ca, desfatul mintii limiteaza vizibilul, palpabilul …In ce lume traim si ce vrem de la viata?! nu le putem avea pe toate… nu-l poate povesti pe ernesto sabato conducind un porche…pur si simplu nu se leaga… ce pastrezi? la ce esti dispusa sa renunti?
esti atit de tinara… mai ai timp sa alegi..
numai bine iti doresc
Te citesc mereu… Nu scriu. Nu ti-am scris. Ma faci sa ma intorc spre mine insami… ma pui pe ganduri…
Am trecut zilele acestea pe langa Rendez Vous… si din cand in cand ma gandesc la tine… Poate ne scoate primavara asta buimaca la un ceai
Mi-am dat seama ca mai mult imi plac barbatii inteligenti, sofisticati, priceputi la multe(si aici aria e larga) decat cei care nu stiu sa-mi raspunda altfel :”alege tu mie mi-e indiferent” “mergem unde vrei tu” “ideea ta e cea mai buna , a mea nici nu are rost sa o mai rostesc” “ai mereu dreptate”…
E adevarat ca cei din sfera mai “putini accesibili” imi dau si mai multa bataie de cap, dar “premiul” nu ma face sa-mi plang de mila.
Si sa stiti ca exista (nu la fiecare colt de strada) dar exista. Si nu ai cum sa nu-i remarci.
Iar un astfel de barbat mi-a spus ca isi doreste langa o femeie cu personalitate, nu o papusa Barbie, o femeie care sa stie sa puna punctul pe “i”. Si credeti-ma ca atunci cand ma prinde in ofsaid si plang in fata lui, nu il determin decat sa se incrunte, si nu castig teren in favoarea mea deloc.
Sunshine, poti sa te adresezi cum vrei, mai ales asa
Nu cred ca mai sunt “atat” de tanara, dar, da, cred ca mai pot alege. De fapt, cred ca inima cam alege singura, de cele mai multe ori. In prezent insa nu stiu daca sa o ascult…30 de ani…e o viata de om…te invidiez si te imbratisez cu drag!
Anais, si eu ma gandeam zilele astea la tine, apropo de primavara. Iti dau un semn curand
Sara, stiu si eu ca exista si am si cunoscut cativa. Pana la urma, si visele noastre trebuie sa aiba un punct de pornire
Ideal e sa stie sa ne aprecieze…
Draga Anda,
iata un subiect pe care il dezbat de ceva vreme si pe care ca si tine, l-am intels greu.
cred ca am un raspuns dupa atatea dezbateri dar arenu e placut ….crestem cu idei nepotrivite despre cum arata u barbat…suntem crescute de mame exigente care ne imprima o anumita mentalitate …ne pregtesc pt viata sociala nu si pt cea personala. cate din mamele noastre sunt femei care si-au gasit implinirea?
iar ei? nu vreausa jignesc nici o mama de baiat, dar sincer ate dintre voi v-ati crescut baietii intr-o anume idee despre cum trebuie sa fie un barbat? eu cred ca putine…sunt care nu se baga deloc…el se compune dupa cum il taie capul, sunt care se baga prea mult , iar el tot dupa cum il taie capul ajunge ca s-a saturat de aceasta mami care crede ca el e perfec asa cum l-a nascut.
pa cand noi suntem modelate de mici…fii asa, fii asa….daca mama e idependenta asa iese si fata si descopera ca n-are corespondent….
apropo de ce supnea o cititoare ca in anturajul ei este un barbat reusit alaturi de o toapa este cat se poate de obisnuit
e in adn-ul barbatilor nevoia e admiratie,….unbarbat puternic nu va lua de sotie o femeie puernica….barbatilor le plac femeile la care se pot uita in jos, sau la care se pot uita in sus(decare sa se agate) dar nu o egala. poate doar o egala care sa stie sa se prefaca.
pacat ca am inteles asta tarziu
Barbatii astia…Anda!Vezi cum ne complica ei viata?Daca nu-i ai ti-i doresti,daca-i ai…esti multumita sau nu,cred ca sunt putini cei care sunt in stare sa declare ca si-au gasit jumatatea.Unii vor sa convinga tot universul ca e asa,ca au gasit-o cand defapt toata munca de convingere se duce pentru propria constiinta care acolo in adancuri stie ca exista doze de compromis.Pana la urma conteaza ce te multumeste,ce te implineste ca om,ca femeie.Nu conteaza ca esti mai sus sau mai jos decat el[ma refer la diferente de nivel minore]conteaza sa puteti construi impreuna o relatie sanatoasa,bazata pe comunicare multa.Si da,ai auzit bine ca euforia de inceput trece,si-apoi ar fii bine sa ai ce vorbii cu omul de langa tine pentru restul timpului ramas,sa-i cunosti toate defectele pe care n-ai vrut sa le vezi la inceput si sa stii daca poti sa le accepti pentru cursa lunga.Desigur uneori ajungi prea tarziu sa-ti dai seama de aceste lucruri si atunci se intampla ca nu poti schimba mare lucru.Doar faptul ca realizezi aceste fapte si tot te ajuta sa-ti stabilesti linia de conduita pe mai departe.Iti doresc sa ai parte de mult discernamant cand o sa-ti intalnesti printul!
Ce pacat ca majoritatea nu se pricep la vinuri, prajituri si la povesti in acelasi timp!Mare pacat!
Talida, un nume frumos si interesant, am cunoscut o fata interesanta cu numele acesta, sunt mama de baiat si nu te judec, ci iti dau dreptate. Cate ganduri urate am avut fata de fosta mea soacra si de felul in care si-a educat baiatul, numai Dumnezeu stie si din aceasta cauza, am incercat sa-mi educ baiatul in asa fel incat sa nu ma injure nicio fata. Mi-au spus foarte multe persoane ca puterea exemplului functioneaza in educatia copilului, dar si mediul in care creste sau traieste. Eu dintr-o mama dependenta de aripa protectoare a unui barbat, am iesit o femeie independenta, iar barbatilor le place sa fie admirati, iar daca sunt destepti sa stii ca vor langa ei o femeie pentru care sa fie invidiati, dar nu din cauza infatisarii Barbie. Stiu barbati puternici care au vrut langa ei o femeie puternica, ca sotie, ca amanta, ca partenera, si stiu si neterminati care prefera o tartacuta pe care s-o plateasca, dar care sa nu se bage prea adanc in viata lor. Viata e plina de paradoxuri si nu prea mai exista reguli.
Talida, cred ca sunt multe lucrurile pe care le intelegem in timp…unele, intr-adevar, intr-un dureros “prea tarziu”…Fetele independente nu prea au corespondent, asa e
Ii spuneam la un moment dat tatalui meu exact teoria ta cu ceea ce vor barbatii si cu “egala” care stie sa se prefaca, iar el mi-a replicat “nu neaparat”. Iti trebuie multa sansa sa dai peste exceptii, am inteles tarziu asta 
Sunt putini cei capabili sa declare, cu mana pe inima si 24 h/zi ca si-au gasit jumatatea. La fel si cei capabili sa se proclame 100% fericiti singuri. Adevarul e undeva la mijloc, intre asteptare, compromis, renuntare si asumare. Discernamant, ai dreptate…mereu uit sa vad si “the big picture”. Unii se pricep la vinuri, prajituri si povesti in acelasi timp, si la alte lucruri in plus. Dar…mai departe? Vom vedea
Alexandra, sunt perfect de acord. Tu esti o exceptie frumoasa a vietii asteia paradoxale
Eu am gasit (involuntar) calea de mijloc: m-am casatorit cu un tip la fel de destept ca mine, dar pe alta arie. Adica: eu citesc, el nu, dar el se uita mai mult la documentare si stiri, eu scriu, am latura creativa dezvoltata, comentez, etc, el este IT-ist, deci din punct de vedere tehnologic sunt asigurata
Ne completam. In societate, avand prieteni comuni, eu nu ma bag in discutiile lui despre ultima platforma Windows sau despre inmultirea la reptile, iar el e preocupat cu altceva cand povestesc cu fetele despre carti, psihologie, autori, etc. Si amandoi putem avea o discutie minunata despre calatorii, obiceiuri ale altor popoare, muzica si filme. Eu sunt mandra de el pentru cat e de destept si cum proiectele pe care lucreaza el sunt infloritoare, el ma baga “in fata” cand e vorba de carti. Simplu. Si unul din cele mai frumoase complimente pe care le-am primit de la el a fost : “Eu nu stiu cat de gospodina esti sau nu esti tu (ma plangeam eu ca nu le pot face pe toate, ca nu-s femeia perfecta 
), eu m-am insurat cu tine pentru ca esti si frumoasa si desteapta.” (sic) Deci se poate. Daca e print veritabil, atunci nu-l deranjeaza inteligenta femeii de langa el. 
S-ar putea sa fie asta cheia, Andutza. Pacat ca se intampla cam rar sa fie printul veritabil. Dincolo de carti si cugetari, e minunat sa fii asigurata tehnologic
dar…nu le poti avea pe toate 
Alegi si iti asumi ce ai ales.
Salut Clujul si cafeaua la ibric!
Anda,pe unde ratacesti?Sper ca ti-e bine oriunde ai fii!