Alb-albastru
Posted by Anda on Jul 23, 2011 in Drumurile mele | 12 comments
Nu ştiu să scriu despre călătorii. Multă vreme m-am temut şi de fotografiile reale. Nu care cumva momentele fericite să se sperie de blitz şi să dispară, lăsându-mă să mă întreb derutată ce am făcut greşit. Preferam, aşa cum am spus-o de multe ori, să fotografiez cu sufletul. Dar călătoriile de acest gen s-au încheiat. Au durat ani buni, tineri şi fără dureri de spate, au consumat energie, bani, gânduri şi suflet (unele dintre ele neregenerabile).
Acum fac sute de poze. Mai rar inedite, întâmplător reuşite, semnificative de multe ori doar pentru mine. Am ales pentru voi câteva momente, întrucât nu ştiu cum să scriu despre Chania. Sau despre Atena. Ar fi poveşti dintr-o altă lume, a mea. Vă las să le coloraţi pe ale voastre, aşa cum vă duce penelul. Eu am visat o vreme bicolor, alb-albastru, nu mi-am mai simţit picioarele de la mersul prin nisipul greu şi ud, am înotat fără să mă gândesc că va trebui să am destulă forţă pentru a reveni la ţărm, am ajuns aproape de o insulă nelocuită, m-am căţărat pe Acropole din nou, am scris sms-uri amuzante şi am purtat conversaţii triste, am încercat să îmi fac ordine în gânduri şi nu am reuşit, să pun la cale măcar teoretic nişte schimbări (care au rămas în stadiul de schiţe) şi am sfârşit prin a mă întoarce la ceva ce nu ştiu foarte bine dacă are freamăt de început sau amar de final. Sau ambele.
Iar drumul de la Otopeni până în sectorul 6 a fost suficient încât să realizez că am ajuns în acea ţară năucitoare din sud-estul Europei, unde, pe stradă, toate femeile sunt frumoase.
12 Comments
Leave a Comment
Pozele tale sunt superbe, fara exceptie… Drumul de la Otopeni catre oricare dintre sectoarele Capitalei este la fel de trist… Poate doar fetele frumoase sa-l mai anime. In rest…Dar ca de obicei, revad locuri dragi prin ochii tai. Iar tu stii sa mi le reamintesti frumos!
Asa am simtit si eu Grecia, alb-albastru topit de soare. Nu este un loc pentru decizii sau planuri, cred ca este cel mai potrivit pentru vise
Tare frumoase fotografiile. Calde.
S U P E R B E!
Anda, mi-a fost tare dor de tine… Te-am cautat in fiecare zi aici.
Am vazut fotografiile pe Facebook, dar m-am mai delectat o data
Multumesc!
Foarte frumoase imaginile! Marea e divina in toate ipostazele ei
Anda mou (Anda mea ), randurile tale mi-au confirmat ca nu sunt singura care indrazneste sa viseze alb , albastru…Zorba grecul a lui Kazantzakis imi bantuie gandurile si imaginea Cretei, a Chaniei a ramas acolo ca o esenta de viata, de un albastru senin!!! Nu am vazut Creta dar imi permit sa o visez continuu ….
Anda, de-ai sti ce dor imi este de Grecia!!! Am fost, doua veri la rand, in Insula Corfu si in Halkidiki si m-am simtit de parca as apartine acelor locuri…
Ai fost in Creta? Superbe poze… Ai dreptate, nici eu n-as sti cum sa scriu despre locurile unde am fost. Am trait intr-o visare permenenta.
Sper sa ma intorc la Grecia mea draga cat mai curand…
Intr-adevar, Grecia este locul potrivit pentru vise calde de soare si sarate de mare. Pentru cand ai un pic nevoie de o alta lume, o alta poveste. Si de putin alb-albastru in suflet.
Cand fac greseli gramaticale, imi vine sa urlu. Sa stii! Si sa ma ierti…
Si eu mai scap litere cand ma grabesc sa scriu ceva, insa eu am butonul magic de editare la indemana
Si, oricum, e ultimul lucru care ma preocupa cand e vorba de prieteni! 
Sper ca vacanta asta sa-ti fi adus linistea pe care o cautai…